Cele 3 „Trebuie” care ne complică viața (Albert Ellis)

www.rebtnetwork.org

Albert Ellis a fost un psiholog care a schimbat modul în care înțelegem suferința emoțională. El a arătat că nu evenimentele ne rănesc cel mai tare, ci felul în care gândim despre ele. A fost unul dintre pionierii psihoterapiei moderne și a pus bazele REBT, metoda care a inspirat ulterior toată terapia cognitiv-comportamentală.

Albert Ellis este esențial pentru noi, oamenii obișnuiți întrucât  ne-a oferit ceva extrem de practic: ideea că putem învăța să ne liniștim mintea, să ne reducem anxietatea și furia, și să trăim mai liber, dacă învățăm să punem sub semnul întrebării gândurile rigide de tip „trebuie”, „nu suport”, „e îngrozitor”.

În concret Albert Ellis

• Ne-a învățat că emoțiile nu sunt inevitabile, ci pot fi schimbate dacă schimbăm modul în care interpretăm situațiile.
• Ne-a dat unelte simple, ca să ne prindem când gândim irațional și să ne corectăm singuri.
• Ne-a arătat că putem trăi mai relaxat, fără să ne mai judecăm atât de dur pe noi sau pe ceilalți.

Ce ne-a adus nou și de ce e revelator Albert Ellis?

A spus ceva revoluționar pentru vremea lui: suferința noastră vine din credințele noastre actuale, nu din trecutul nostru. Așadar, ideea centrală: nu situația ne afectează, ci interpretarea ei.

Ellis a numit asta modelul ABC.

• A – Activating event: ceva se întâmplă.
• B – Belief: ce îmi spun despre ce s-a întâmplat.
• C – Consequence: emoția și reacția mea.

Exemple simple – modelul ABC

A: cineva nu răspunde la mesaj.    B: „Mă ignoră, nu sunt important.” C: anxietate, furie, retragere.

Dacă schimb B în: „Probabil e ocupat, nu știu încă ce se întâmplă”, se schimbă și C.

Cum ne ajută acest model de înțelegere a gândurilor noastre

• Ne ajută să ne observăm gândurile automate.
• Ne ajută să contestăm gândurile nerealiste.
• Ne ajută să reducem intensitatea emoțiilor.

Odată înțeles modelul ABC , Albert Ellis arată că majoritatea credințelor iraționale se grupează în trei mari categorii. Fiecare categorie conține un „trebuie absolutist”, o cerință rigidă despre sine, despre ceilalți sau despre viață.

I. „Trebuie să performez excelent și să fiu aprobat de ceilalți, altfel nu valorez nimic.”

Credințe secundare (exemple)

• Toată lumea trebuie să mă placă.
• Am nevoie de cineva care să mă iubească.
• Nu am voie să fac ceva ce ar putea să-i facă pe alții să mă judece.

Consecințe emoționale(posibile)

• Depresie, Anxietate, Panică, Autodevalorizare

Consecințe comportamentale(posibile)

• Evitare
• Timiditate
• Procrastinare
• Workaholism

II. „Ceilalți trebuie să se comporte corect, altfel sunt oameni răi și merită pedepsiți.”

Credințe secundare (exemple)

• Oamenii trebuie să fie corecți și considerați, mai ales cu mine.
• Dacă greșesc, trebuie pedepsiți.
• Universul trebuie să se asigure că primesc pedeapsa.
• Oamenii nu au voie să mă critice.

Consecințe emoționale

• Furie, furie intensă

Consecințe comportamentale

• Agresivitate
• Intoleranță
• Bullying

III. „Viața trebuie să fie ușoară, confortabilă și lipsită de dificultăți.”

Credințe secundare (exemple)

• Lucrurile trebuie să meargă așa cum vreau eu.
• E îngrozitor dacă nu obțin ce vreau.
• Trebuie să evit dificultățile, nu să le înfrunt.
• Nu pot suporta efortul necesar pentru un câștig viitor.
• E îngrozitor că eu sau cei dragi vom muri.
• Nu am voie să am probleme psihologice.

Consecințe emoționale

• Toleranță scăzută la frustrare, Autocompătimire, Depresie, Anxietate legată de disconfort

Consecințe comportamentale

• Procrastinare
• Evitare a responsabilităților
• Abuz de substanțe
• Comportamente de „auto-răsfăț” excesiv (mâncat emoțional etc.)

Așadar, ideea de bază la Ellis

• Nu există nicio lege a universului care să spună că oamenii trebuie să se comporte într-un anumit fel.
• „Trebuie-urile” și „ar trebui-urile” sunt cerințe absolutiste pe care noi le proiectăm asupra lumii.
• Suferința emoțională vine din aceste demandingness: „Oamenii trebuie să mă trateze corect”, „Lucrurile trebuie să iasă cum vreau eu”, „Eu trebuie să performez perfect”.

În multe texte și demonstrații clinice, Ellis folosește formulări precum:

• „Arată-mi unde scrie că oamenii trebuie să fie corecți.”
• „Unde este legea care spune că lumea trebuie să fie cum vrei tu?”
• „Nu există nicio regulă universală care să impună asta.”

Acestea sunt provocări socratice tipice în REBT, menite să zdruncine credințele absolutiste.

Așadar, în încheiere putem concluziona că atunci când înlocuim „trebuie” cu „mi-ar plăcea, dar pot trăi și fără”, ceva se relaxează în noi. Nu devenim pasivi, ci mai realiști, mai flexibili, mai împăcați cu viața.

Albert Ellis ne-a dat libertatea de a nu mai fi prizonierii propriilor gânduri. Iar asta, pentru un om obișnuit, este o formă de liniște profundă.